Palatul Stirbey este unul dintre cele mai elocvente exemple ale arhitecturii romantice din Romania. In centrul domeniului se afla fosta resedinta a familiei Stirbey, inconjurata de un parc intins, cu arbori seculari.
Singura informatie privind realizarea palatului se regaseste pe latura vestica: anul 1864; iar deasupra, literele A-B-S, semnificand numele lui Alexandru Barbu Stirbey, sunt incrustate in centrul unui cerc accentuat de patru arce cu profilatura gotica.
Stilul gotic este prezent discret la exterior si mai nuantat in interior, cu accente decorative ce se inscriu in paleta larga a cautarilor romantice din arhitectura europeana si romaneasca a secolului al XIX-lea, articuland simplitatea generala a tratarii, care confera un caracter particular acestei cladiri.
La parter, in salonul central, s-au pastrat ferestre si usi cu tocurile originale din lemn masiv de stejar, cu decoratii gotice, grinzi de lemn, semineul din marmura alba de Carrara, peretii placati integral cu lambriuri de lemn si decoratii clasice.
Palatul a trecut prin mai multe etape de constructie, iar in perioada postbelica, sub indrumarea arhitectilor Robert Voll si Agripa Popescu, a fost obiectul unor reparatii, refaceri si restaurari ale diferitelor elemente ale fatadelor si ale interioarelor.
-copy_big.jpg "Palatul Stirbey")
_big.jpg "Etaj 1")
