Clădirea bisericii este situată în partea de vest a lacului interior, fiind construită într-un stil arhitectural eclectic la sfârşitul secolului al XIX-lea. Biserica şi capela au fost ridicate la dorinţa lui Alexandru Ştirbey, după decesul soţiei sale, Maria, în anul 1885.
Arhitectura bisericii, existenţa turnurilor, ferestrele de factură medievală, alternanţa culorilor sunt elemente caracteristice stilului arhitectului danez Theophil von Hansen, unul dintre cei mai importanţi arhitecţi ai Vienei din acea vreme, care pare să fi realizat construcţia.
Biserica are două niveluri: nivelul inferior (cripta) situat la 1,4 m sub nivelul solului şi capela propriu-zisă la care se accede printr-o scară monumentală, compusă din două rampe de formă semicirculară, simetrice care se unesc pe o platformă acoperită (foişor).
Spaţiu central este acoperit cu o vastă cupolă. Întreaga suprafaţă interioară este acoperita cu o frescă executată de pictorul George Tătărăscu, după modelul tradiţional al bisericilor ortodoxe.
Cele două scări exterioare sunt acoperite cu marmură de Carrara, adusă de la Viena.
Biserica este un monument istoric care adăposteşte, în cripta sa, osemintele familiei Ştirbey, inclusiv ale domnitorului Barbu Ştirbey şi prinţului Barbu Alexandru Ştirbey.
